Marcica

Sotia ma anunta, fara obisnuitele menajamente, ca trebuie sa plece intr-o delegatie. Ca seful ei are nevoie de un om de nadejde la Pitesti. De parca eu nu as avea nevoie de un om de nadejde aici, acasa.
―Am sa stau 2 zile, spune ea.
―Bine, zic eu.
―Te descurci?.
―Desigur.
Neasteptat de repede a venit ziua plecarii.
―Stii ce ai de facut, nu?
―Evident.
―Cand pleci de acasa te asiguri ca ai inchis apa, lumina, gazele, da?
―Da.
―Nu uiti sa inchizi usa?
―Normal.
―Ti-am calcat camasile. Am pus deasupra cate un biletel. Luni si marti. Camasa pentru luni este sub biletelul pe care scrie luni. Da? Iar cea pentru marti ...
―Sub biletelul pe care scrie marti, completez eu incercand sa-i dovedesc ca am priceput.
Ma priveste cu neincredere. Imi caut repede privirea mea cea mai senina si o afisez, desi pentru mine, situatia este pur si simplu disperata.


Citeste mai mult